sdegnare v. tr. comport. Av. 1294. Disprezzare, rifiutare, spregiare. (GDU).
† sdeign v. 1. tr. comport. 1590 (1596 sdayned, 1596 sdaine, 1599 s’deigne ecc.). Sdegnare. 2. intr. psic. / emoz. 1590 (s’dainst thou). Sdegnarsi, offendersi. (OED).